Scânteia Divină şi Arhetipurile Sufletului - alexiada.ro
Intrare Cursanti:   Parola:     Inregistrare Cursant Nou     Am uitat parola

Scânteia Divină şi Arhetipurile Sufletului

articol scris la data de 2008-11-07 10:15:35

« pagina anterioara

Pentru fiecare dintre noi există un aspect propriu, aflat într-o dimensiune Superioară, Spiritul.

Şi există un aspect al Spiritului, în alte dimensiuni, Sufletul.

Manifestarea Spiritului în lumea materială este posibilă dacă acesta îşi proiectează o particulă infimă din esenţa lui în Suflet.

Scânteia Divină, care se află în centrul Sufletului, este această proiecţie.

Scânteia Divină reprezintă Divinul din noi, prin ea se menţine legătura permanentă cu alte aspecte ale noastre.

Există, aşadar două elemente de conexiune ale fiinţei umane cu Spiritul, cu Divinul exterior: Scânteia Divină, din centrul Sufletului, şi Conştiinţa.

Prin cele două elemente entitatea umană se menţine în Programul Divin de Evoluţie, îşi poate creşte vibraţia şi nivelul de conştienţă, îşi poate urma propriul program evolutiv.

Sufletul este menţinut în corpul fizic întâi datorită unei energii speciale pe care o primeşte la coborârea în trup, apoi prin ancorare în Scânteia Divină.

În momentul morţii fizice Scânteia Divină este aspirată de către Spirit, la fel şi Conştiinţa şi Sufletul, fiind proiectate pe un nou nivel de manifestare, într-un nou Arhetip.

Există, aşadar, mai multe forme divine de existenţă ale Sufletului, plecând de la contopirea cu Spiritul la toate nivelele de proiecţie pe care acesta poate fiinţa.

Pentru fiecare dimensiune există un Arhetip specific, cu alte atribute, cu potenţial de manifestare în coordonate specifice.

În dimensiunea materială coordonatele de manifestare ale Sufletului se schimbă odată cu trecerea la noua etapă evolutivă.

Sufletul primeşte energii ce permit manifestarea compasiunii şi a iubirii necondiţionate, îşi dezvoltă capacităţile empatice, începând să perceapă empatic.

Este firesc ca odată cu implementarea unui nou Arhetip al Sufletului sensibilitatea fiinţei umane să crească, nu este firesc să crească vulnerabilitatea, şi pentru aceasta fiinţa umană trebuie să iasă din vechile tipare ale fricii, înlocuindu-le cu noile tipare ale iubirii fără condiţii, şi cu noile tipare ale compasiunii.



« pagina anterioara