• Introducere
• Articole
• Despre Mine
• Publicaţii
• Întrebări şi Răspunsuri

Libertatea de a fi tu însuţi

Ne naştem în familii pe care le alegem înainte de a veni la întrupare, în dimensiunea astrală.

Alegerile sunt în funcţie de legăturile de iubire dinte Suflete, - ne putem alege părinţii din aceeaşi familie de suflete cu noi – sau îi putem alege în funcţie de iubirea împărtăşită în alte vieţi, ori de lecţiile karmice pe care le avem de învăţat împreună.

Ne întrupăm împreună, în aceeaşi familie, ca să împărtăşim iubirea într-un mod nou, eliberat de condiţionările din vieţi trecute, şi ca să învăţăm lecţiile comune, să reparăm greşelile, să ne eliberăm de ataşamente.

Dar odată ajunşi într-o viaţă nouă, pe care  ne propunem să o trăim într-un mod diferit, suntem prinşi în condiţionările sociale şi în tipare educaţionale care ne fac sa uitam de ce am venit, să nu mai fim ce vrem să fim cu adevărat.

Vălurile care ne acoperă conştiinţele ne deconectează de esenţa noastră profundă, fricile şi durerile ne învăluie sufletele şi nu mai ştim cum este să iubim necondiţionat.

Nu are nici cine să ne reamintească asta, fiindcă nici părinţii noştri nu mai ştiu, au fost educaţi şi ei în aceeaşi manieră.

Venim pe Pământ cu bucurie, ştiind că ne vom întâlni familia dragă, dar de-a lungul generaţiilor se întâmplă acelaşi proces: nu mai regăsim în familia noastră iubirea ce o ştiam, ne izbim de dificultăţi materiale, financiare, de condiţionări sociale şi reguli care ni se impun, ne constrâng, ne deformează caracterul şi ne formează o personalitate diferită de cea autentică.

Părinţii nu sunt cum ne aşteptam să fie, lumea nu este aşa cum ne-o doream, şi noi nu mai putem să fim noi înşine.

Fiindcă ori de câte ori încercăm să fim ceea ce vrem să fim ni se spune cum este bine să fim, ni se atrage atenţia că alegerile noastre nu corespund aşteptărilor, şi aşa aflăm că libertatea de a fi noi înşine nu prea există, aici pe Pământ, iar dacă ne încăpăţânăm să credem că putem fi noi înşine, începem o bătălie grea cu nevoia celorlalţi de control, cu desfiinţarea barierelor preconcepute despre ce noi nu putem să fim sau nu avem voie să fim, bătălie pe care o purtăm cu delicateţe, pentru că ei, cei care deţin controlul asupra vieţilor noastre, cei care au creat barierele şi limitările, ne iubesc şi se simt răniţi dacă nu facem ca ei.

Şi începem lupta şi cu necesitatea noastră de a ne conforma, de a face ca ceilalţi, că doar aşa am fost educaţi, lupta cu propria noastră durere ce vine din recunoaşterea faptului că ei se simt răniţi, lipsiţi de respect, neapreciaţi, dacă încercăm să ne trăim vieţile aşa cum dorim, să fim noi înşine. Fiindcă nu ne aud când protestăm, când cerem doar să trăim propria noastră viaţă, nu viaţa lor, se aud doar pe ei, care s-au obişnuit să fie victime.

Avem libertatea de a ne trăi viaţa aşa cum dorim, cu bunul simţ dăruit de Dumnezeu, cu delicateţea înnăscută a Sufletelor noastre, fără să facem rău altora şi nouă înşine, în iubire pură şi fără condiţii.

Dar şi această libertate trebuie câştigată, cucerită, în acelaşi mod, cu bunul simţ dăruit de Dumnezeu, cu delicateţea înnăscută a Sufletelor noastre, fără să facem rău altora şi nouă înşine, în iubire pură necondiţionată.