Poem cu lumină solară de Alexiada
articol scris la data de 2009-11-02 10:41:23« pagina anterioara
Respir lumina Soarelui
cu Sufletul,
ca şi cum Sufletul meu,
- care sunt Eu -
s-ar hrăni cu lumina solară.
Respir lumina Soarelui
în Inima mea,
ca şi cum Inima mea,
- care sunt Eu -
s-ar hrăni cu lumina solară.
Respir lumina Soarelui
în fiecare celulă a mea,
ca şi cum trupul meu,
- care sunt Eu -
s-ar hrăni cu lumina solară.
În aceeaşi lumină a Soarelui
aş putea fi copac, sau floare,
sau pasăre, sau pisică, sau fluture….
Mă abandonez luminii
şi respir lumina solară
ca şi cum aş fi un copac.
Trupul meu renaşte profund,
înmugurind într-o continuă primăvară.
Respir lumina solară
ca şi cum aş fi o floare.
Inima mea înfloreşte
şi se dăruie.
Respir lumina solară
ca o pisică.
Sufletul meu toarce extaz.
Respir lumina solară
ca o pasăre în zbor.
Mintea mea este eliberată de griji.
Gândurile mele plutesc uşor spre Înalt.
Respir lumina solară
ca un fluture.
Spiritul meu
îmbrăţişează viaţa mea efemeră
în care mă transform,
mă înalţ,
mă regăsesc pe mine însămi
la fiecare respiraţie.
« pagina anterioara