• Introducere
• Articole
• Despre Mine
• Publicaţii
• Întrebări şi Răspunsuri

Abundenţa şi povestea „Fata babei şi fata moşului”

Am ascultat astăzi povestea „Fata babei şi fata moşului”, de Ion Creangă, pe care învăţătoarea i-o spunea băieţelului meu. Şi am făcut mai mult decât să ascult o poveste, am încercat să-i înţeleg semnificaţia ezoterică.

Cele două principii, binele şi răul, sunt reprezentate evident, prin cele două fete. Regăsim aici sinele interior şi ego-ul.

 Sinele este cel care face bine, ajută, alege răsplata mai mică, ego-ul în schimb nu pierde timpul lui preţios ca să ajute pe alţii, ia darul cel mai mare, reacţionează violent când nu i se răspunde aşa cum doreşte.

 Ca să ai abundenţă trebuie să te laşi ghidat de Sinele autentic, nu de ego.

 Sinele este în comuniune cu elementele – curăţă cuptorul – focul, îngrijeşte fântâna – apa, este în comuniune cu creaţia – îngrijeşte animalele – căţeluşa- şi pomii – părul cel uscat. Ego-ul le ignoră, nu se înjoseşte să le remarce, să muncească pentru alţii.

 Ca să ai abundenţă trebuie să ai grijă de foc (chakra Muladhara), de apă (chakra Swadhisthana), de hrană (chakra Manipura), cu iubire (chakra Anahata), cu duioşie şi grijă (chakra Vishuddha), fără să judeci (chakra Ajna), cu respect pentru toate formele de viaţă,  - indiferent ce jivine hrăneşte Sfânta Vineri - (chakra Sahasrara) şi să ceri doar cât este nevoia ta reală, căci Dumnezeu îţi va da cât ştie El că ai nevoie.

 Aşa că nu uita - fata moşului a ales cufărul mic ce s-a dovedit a fi plin de bogăţii, iar fata babei a ales cu lăcomie cufărul mare, de unde şi-a atras sfârşitul.

 Dacă îţi doreşti abundenţă, lasă Sinele tău autentic să se manifeste, nu ego-ul şi încearcă să trăieşti în comuniune cu toată Creaţia.